În cel mai nordic oraș din lume, înmormântările sunt interzise din 1950. Permafrostul conservă prea bine cadavrele — inclusiv virusuri vechi de decenii. Dacă ești pe moarte, ești pus în avion spre continent.
Nu sunt bolnavi. Nu sunt în pericol. Au ales, cu tot confortul dat de o societate care funcționează, să se retragă complet din ea. Guvernul japonez a creat un minister special pentru a-i convinge să iasă afară.
A început în 1945 când un grup de tineri s-a bătut cu roșii la un festival. S-au simțit atât de bine că au venit și anul următor. Acum e patrimoniu cultural imaterial. Primăria cumpără 40 de tone de roșii special pentru asta.
Există categorii pe distanță, pe stil și pe originalitate. Recordul mondial este de 110 metri. Organizatorii colectează telefoanele și le reciclează. A început ca protest la adresa tehnologiei.
În deșertul australian, oamenii trăiesc sub pământ pentru a scăpa de 50°C. Nu există adrese poștale, nu există poliție și toată lumea săpe după opale. Funcționează de 100 de ani.
Statuile gigantice de piatră au fost ridicate de o civilizație care a dispărut misterios. Cum au transportat oamenii blocuri de 80 de tone fără roți sau cai?
Niciun om nu a ajuns niciodată pe vârf. Muntele e considerat atât de sacru încât escaladarea e interzisă. Pelerinii fac circumambulația de mii de ani.
O sărbătoare primăvară unde regulile sociale se suspendă. Caste, vârste, statut — toate se dizolvă în nori de pudră colorată. E singura zi când poți arunca vopsea în străini.
Apăr peste noapte în câmpuri de grâu, perfect geometrice, imense. Unii spun că sunt făcute de artiști nocturni. Alții că au legătură cu fenomene pe care nu le înțelegem încă.