Înainte de streaming, serialul era secundar. Filmul era forma principală de narativă — lung, complex, artistic. Serialul era doar un derivat, o formă inferioară.
Azi serialul e forma principală. Netflix, HBO, Amazon Prime — toate își bazează identitatea pe seriale. Nu pe filme, pe seriale.
Și tocmai asta e interesant. Serialul s-a schimbat. Nu mai e derivat, e principal. Nu mai e inferior, e superior. Streaming-ul a transformat serialul într-o formă narativă nouă — lungă, complexă, artistică.
Tensiunea centrală a serialului în era streaming-ului e libertatea. Streaming-ul nu e limitat de grila TV, nu e limitat de audiență, nu e limitat de buget. Poți crea orice serial, oricât de lung, oricât de complex.
Detaliul care contează e că serialul streaming-ului e diferit de serialul TV. Nu e episodice, e narativ. Nu e repetitiv, e progresiv. Nu e pentru grilă, e pentru binge-watching.
Complicația e că serialul streaming-ului a schimbat cum consumăm narativă. Nu mai așteptăm o săptămână pentru episodul următor, le consumăm pe toate deodată. Nu mai discutăm episodul, discutăm sezonul. Nu mai privim pasiv, participăm activ.
Și uite de ce asta nu e superficial. Serialul streaming-ului e un simptom al unei schimbări mai mari — de la pasiv la activ, de la episodice la narativ, de la grilă la binge-watching. E un simptom al unei culturi care vrea totul, acum, și nu vrea să aștepte.
Cultura nu a dispărut, dar s-a schimbat. Nu mai așteptăm, consumăm acum. Nu mai discutăm episodul, discutăm sezonul. Nu mai privim pasiv, participăm activ.
Serialul streaming-ului nu e doar divertisment, e narativă principală. Nu e doar derivat, e forma principală. Nu e doar pentru grilă, e pentru binge-watching.